Potectia drepturilor copilului este reglementata din punct de vedere legal de legea 272/ 2004
Va citez:
Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului.
(2) Autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte, sa promoveze si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, în concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale în materie la care România este parte.
Art. 2. - (1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate în domeniul respectarii si promovarii drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, dupa caz, încheiat în acest domeniu se subordoneaza cu prioritate principiului [b]interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Art. 47. - (1) Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa îi permita dezvoltarea, în conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.
Art. 48. - (1) Ministerul Educatiei si Cercetarii, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, precum si inspectoratele scolare si unitatile de învatamânt, ca institutii ale administratiei publice locale cu atributii în domeniul educatiei, sunt obligate sa întreprinda masuri necesare pentru:
a) facilitarea accesului la educatia prescolara si asigurarea învatamântului general obligatoriu si gratuit pentru toti copiii;
b) dezvoltarea de programe de educatie pentru parintii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violentei în familie;
c) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care nu pot raspunde la cerintele programei scolare nationale, pentru a nu intra prematur pe piata muncii;
d) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care au abandonat scoala, în vederea reintegrarii lor în sistemul national de învatamânt;
e) respectarea dreptului copilului la timp de odihna si timp liber, precum si a dreptului acestuia de a participa liber la viata culturala si artistica;
f) prevenirea abandonului scolar din motive economice, luând masuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul scolar, cum sunt: hrana, rechizite, transport si altele asemenea.
(2) Ăn cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.
(3) Copilul, personal si, dupa caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal, are dreptul de a contesta modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa în acest sens conducerii unitatii de învatamânt, în conditiile legii.
(4) Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor.
Ceea ce spuneti d-voastra este o forma de abuz emotional din partea unui adult (indiferent ca este cadru didactic, portar, somer, etc)
Aceasta forma de abuz este diferita de cel fizic prin faptul ca cel abuzat nu este in mod necesar constient ca a fost abuzat, dar nici cel care abuzeaza nu este in mod necesar constient de abuzul sau.
Se intampal ca deseori ca un adult sa fie preocupat de nevoile sale, iritat de nu stiu ce probleme si sa uite ca trebuie sa acorde prioritate nevoilor COPILULUI.
Copilul devine nesigur, anxios reactioneaza cu dezamagire, furie, confuzie.
Trebuie sa specific in mod clar ca, stigmatizarea copilului prin tot felul de apelative - rau, nebun, tampit, reprezinta o forma de abuz emotional.
In tratatele de specialitate abuzul emotional este definit ca o atitudine sau actiune cronica a adultilor, care dauneaza sau impiedica dezvotarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Ce facem in practica.
Atunci cand cadrul didactiv este principalul actor al abuzului.
Il puteti actiona in instanta, il puteti reclama la serviciul public specializat in protectia copilului, la ISJ etc.
Nu uitati: va duceti copilul la un psiholog (nu cel din scoala ), pentru o evaluare, pentru consiliere etc.
Succes!