de lauragl » 06 Noi 2005, 20:31
pentru lectia de dirigentie:
Despre abuzul de droguri
Abuzul de droguri ca o problema a oricarei persoane, unde adictia este o componenta, nu esenta.
Cu privire la efecte, odata instalat abuzul, acesta va avea impact asupra uneia sau tuturor ariilor de functionare astfel ca putem gasi distorsiuni in plan afectiv, cognitiv, comportamental, in caracter, probleme medicale si psihologice; valorile sunt confuze, nu exista sau sunt antisociale. In mod frecvent exista deficiente in abilitatile necesare pentru a functiona la un loc de munca.
Cu privire la cauze , abuzul de substante este vazut ca un comportament cu multiple cauze determinante, unde dependenta psihologica este secundara unei game largi de circumstante care influenteaza si care preiau controlul asupra comportamentelor subiectului si care fac ca, in mod invariabil, problemele si situatiile ce sunt asociate cu un anumit disconfort sa se transforme in semnale pentru a se recurge la droguri. De aceea se considera abuzul de droguri ca o problema a oricarei persoane.
Autor: dr. Gabriel Cicu
Istoria cocainei. De la tradiţie la ilegalitate
Cu mult timp în urmă, cocaina era extrasă din planta de coca, iar frunzele erau mestecate de către amerindienii peruani şi cei din diferitele ţări ale Americii de Sud.
Descoperirile arheologice din America de Sud demonstrează faptul că mestecatul frunzelor de coca se practica încă dinaintea apariţiei Imperiului Incaş, cu aproximaţie în anul 3000 î.Hr..
Ăn anul 1862 Albert Niemann reuşeşte să extragă din frunzele de coca o formă pură de cocaină.
Cocaina era extrem de preţuită în deceniile opt şi nouă ale secolului al XIX-lea fiind utilizată împotriva maladiilor respiratorii precum cele tuberculoase, a astmului şi insuficienţei respiratorii şi multe figuri proeminente ale momentului recomandau utilizarea terapeutică a cocainei. Papa Leon al XII-lea, Sigmund Freud, Jules Verne şi Thomas Edison aprobau în anul 1888 folosirea cocainei.
Utilizarea drogului a fost interzisă atât în medicină cât şi în scop recreativ, începând din anul 1914.
Cu toate acestea, locuitorii din Anzi folosesc şi astăzi frunzele de coca pentru efectul lor stimulant.
Formele de prezentare a cocainei
a. Frunzele de coca
Frunzele de coca conţin între 0,1% şi 0,8% cocaină, şi conţinutul în alcaloid creşte în funcţie de locul lor de cultură, de altitudine si de perioada de recoltare.
Frunzele de coca pot fi rulate în ţigarete sau infuzate în apă caldă.
b. Pasta de coca
Pasta de coca seamănă cu un mastic de culoare crem-brun.
Pasta este un produs intermediar ce se obţine din transformarea frunzelor în pudră, şi ea este obţinută prin amestecarea frunzelor cu un produs alcalin (bicarbonat de sodiu), un solvent organic (kerosen) şi apă.
Amestecul se agită şi alcaloidul este extras în solventul organic. Frunzele şi apa sunt aruncate.
Utilizarea unui acid permite separarea alcaloidului de kerosen, care este aruncat. Un adaos suplimentar de bicarbonat permite obţinerea unei substanţe solide: pasta de coca care apoi este pusă la uscat.
Din punct de vedere chimic, această pastă este cocaina "base" (bază), dar ea conţine reziduuri toxice.
Pasta este hidrofobă şi nu poate fi injectată, inhalată sau înghiţită. Majoritatea pastei este transformată în pudră pentru a putea fi fumată.
c. Pudra sau clorhidratul de cocaină
Clorhidratul de cocaină se prezintă sub forma unei pudre albe cu aspect fluoconos.
El este obţinut prin dizolvarea pastei de coca în acid clorhidric şi apă. Prin adăugarea unei sări de potasiu, din amestec se elimină impurităţile. Ăn final, prin adăugarea amoniacului are loc precipitarea clorhidratul de cocaină care poate fi recuperat şi uscat.
Ănainte de a se distribui, cocaina poate fi diluată (amestecată) cu diverse produse : lactoza, benzocaina (un anestezic local), alte droguri sau alte substanţe inerte. Sarea de cocaina este hidrofilă şi de aceea poate fi solubilizată în apă şi apoi injectată, inhalată sau ingerată. Ea nu poate fi însă fumată, pentru că se descompune şi devine inactivă la o temperatură apropiată de temperatura sa de vaporizare (1980C).
d. Baza libera
Baza liberă este cocaina lipsită de sarea sa.
Ea este obţinută prin acţiunea amoniacului asupra unei soluţii apoase de clorhidrat de cocaină. Molecula bazei este apoi extrasă cu ajutorul unui eter sau a unui alt solvent organic.
Baza liberă este fumată.
e. Crack-ul
Crack-ul este o altă formă a cocainei bază, fabricarea lui plecând de la clorhidratul de cocaină. Pudra este disociată într-o soluţie de bicarbonat de sodiu şi apă. Soluţia este ţinută la fierbere şi o substanţă solidă, crack-ul, se depune şi care apoi este separată şi uscată.
Crack-ul este cocaina cu puritatea cuprinsă între 75% şi 90%.
El se poate şi fuma.
Modurile de utilizare a cocainei
Prizatul produce efecte în mai puţin de un minut.
Fumatul cocainei bază produce efecte imediate, uneori înainte de expirarea fumului din plămâni.
Cocaina injectată produce efecte în câteva secunde.
Efectele cocainei prizate sunt scurte durând între 20 şi 40 minute. Acesta este unul din motivele care duce la dependenţă.
Efecte posibile în timpul consumului de cocaină
Când efectele scad, cocaina este prizată tot mai mult. Acest model al uzului frecvent poate genera dependenţă.
Efecte ce pot apare în timpul consumului sunt:
⢠sentimentele de bunăstare,
⢠scăderea apetitului,
⢠stimulare, creşterea apetitului sexual şi creşterea concentrării, creşterea temperaturii corpului, a frecvenţei cardiace,
⢠agitaţie, anxietate, paranoia, ameţeală, greţuri, vomă, comportament violent,
⢠atac de cord
Cocaina de pe stradă este adesea impură. Injectarea cocainei impure poate fi mortală. Prizatul poate produce afecţiuni ale aparatului respirator. Dependenţa este cea mai mare problemă a consumului cocaine - dependenţă psihologică. La început, toleranţa se dezvoltă rapid în special în consumul frecvent. Fumatul generează un climax de 3-5 minute, în timp ce inhalatul are efecte de până la 30 minute.
Efectele psihologice variază în funcţie de doză şi de toleranţa consumatorului:
⢠creşte starea de alertă şi euforie,
⢠cresc performanţele sportive,
⢠scade oboseala şi gândirea clară,
⢠creşte capacitatea de concentrare, energia, iritabilitatea, insomnia, neliniştea.
⢠la doze mari se pot genera modele de psihoze, iritabilitate, frică, paranoia, halucinaţii.
Efectele fizice:
⢠creşterea frecvenţei cardiace, a presiunii sanguine, a temperaturii corpului, a pulsului,
⢠dilatarea pupilelor,
⢠insomnii,
⢠lipsa apetitului,
⢠atacuri de cord şi moarte.
Efectele pe termen scurt:
Cocaina este un psihotrop din categoria stimulenţilor, care ca şi amfetaminele, cofeina şi nicotina, stimulează sistemul nervos prin creşterea nivelului dopaminei în sinapsele anumitor regiuni cerebrale. Când cocaina este prizată, ea atinge concentraţia maximă în 10-30 minute.
Efectele sunt:
⢠senzaţie de euforie
⢠ameliorare a performanţelor
⢠senzaţie de caldură
⢠bronhodilataţie
⢠puseuri intense de energie şi exaltare
Intoxicaţia cu cocaină produce :
-schimbări comportamentale sau inadaptări psihologice
-tahicardii sau bradicardie
-dilatarea pupilelor
-creşterea sau scăderea presiunii arteriale
-transpiraţie sau frisoane
-stări de vomă
-agitaţie sau relaxare psihomotorie
-febră musculară
-depresie respiratorie sau aritmie cardiacă
-confuzii
-crize convulsive sau comă
Efectele pe termen lung:
⢠inhalată poate cauza inflamări sau perforări a căilor nazale sau iritaţii nazale.
Pe termen lung, utilizatorii se plâng de:
⢠reducerea performanţelor sexuale
⢠pierderea poftei de mâncare care poate duce în final la malnutriţie
⢠dereglarea ciclului menstrual
⢠episoade depresive şi cu apariţia paranoia.
Efectele posibile după încetarea consumului de cocaină
După încetarea consumului efectele ce pot apare sunt:
⢠creşterea dorinţelor,
⢠foame,
⢠iritabilitate, apatie, depresie, paranoia, tendinţe de suicid,
⢠pierderea apetitului sexual,
⢠insomnii sau somnolenţă excesivă.
Simptomele de supradoză
Ăn cazul supradozei, simptomele sunt:
⢠agitaţie,
⢠ostilitate,
⢠halucinaţii,
⢠convulsii,
⢠temperatură ridicată,
⢠atac de cord sau moarte.
Proprietăţi toxicologice şi reacţii adverse
Efectele toxice ale cocainei sunt principalele cauze ale dereglării funcţionării sistemului simpatic şi tot ele sunt cele care dau următoarele simptomatologii :
-crize epileptice, convulsii, agitaţii însoţite de delir, sindrom neuroleptic malign
-paranoia
-atacuri cerebrale, hemoragii cerebrale
-sclerodermii
-leziuni pulmonare, infecţii, inflamaţii, atacuri vasculare
-leziuni gastrointestinale
-leziuni hepatice
-leziuni renale
-leziuni sanguine, dereglări hormonale
-perforaţii ale septului nazal
-leziuni ale pielii în urma înţepăturilor repetate
-leziuni oculare (în cazul fumătorilor de crack)
-degradări dentare
Convulsiile ce apar în cazul supradozelor pot duce la decese dacă nu sunt controlate cu diazepam, nitrendipină, nicardipină, nifedipină, diltiazem, flunarizină şi eventual nimodipină.
Efectele cocainei asupra corpului omenesc
Cocaina are un efect anestezic datorită interferenţei sale în transmiterea informaţiilor de la o celulă nervoasă la alta. Ea este un potenţial vasoconstrictor, de asemenea, accelerează respiraţia şi măreşte temperatura corpului, induce starea de vomă. Ăn doze mari, poate produce o stare de tremur şi convulsii. Aceste efecte de stimulare pot să conducă rapid la un colaps al sistemului nervos central, care poate duce la rândul lui la insuficienţă respiratorie şi/sau stop cardiac şi, într-un final, la moarte. Cocaina produce o puternică pierdere a apetitului, ceea ce duce la o severă pierdere în greutate şi la dezechilibru alimentar. De asemenea, conduce şi la apariţia insomniilor.
Efectele cocainei asupra psihicului includ în mod obişnuit paranoia, delirul, starea de persecuţie, halucinaţiile vizuale, auditive şi tactile, creşterea numărului de acte iraţionale, nervozitatea, neîncrederea, depresia şi lipsa motivaţională.
Dacă este administrată intravenos, seringile nesterile pot cauza infecţii şi boli.
Fumatul pastei de cocaină produce grave complicaţii, precum: bronşita, tuse persistentă, imagine neclară, disfuncţii ale circulaţiei pulmonare.
CAPITOLUL III
Farmacodinamica cocainei
Farmacocinetica
Cocaina este are caracter bazic, cu pKa=8,6.
Cocaina fumată traversează membranele celulare foarte rapid şi la fel de rapid şi bariera bariera hematoencefalică.
Cantitatea relativă de cocaină ce se absoarbe la nivelul sistemului, depinde în mare măsura de modul de administrare. Cantitatea de cocaină absorbită diferă dacă aceasta a fost prizată, sau administrată oral sau intravenos.
Din punct de vedere al metabolismului, cocaina se metabolizează rapid producând benzoilecgonina (BE), ecgonina-metil-ester şi ecgonina, şi doar 1-5% se elimină prin urină.
Când cocaina se fumează, drogul pirolizează o serie de compuşi chimici în funcţie de temperatură. Ăn principal, metabolitul este anhidro-ecgonina-metil-ester (AEME), care se poate determina foarte bine în urină.
Ăn absenţa alcoolului, metaboliţii principali sunt benzoilecgonina (BEG) şi esterul de metil-ecgonina (EME).
Ăn prezenţa alcoolului se formează un derivat particular, toxic, numit cocaetilena.
Proprietăţi farmacologice
⢠Cocaina este o substanţă capabilă să activeze doar o anumită parte a sistemului nervos simpatic, ea fiind un psihostimulant major excită sistemul nervos central, în particular, centrii nervoşi psihici şi senzoriali şi centrii bulbari.
⢠Este de asemenea un anestezic local care determină insensibilizarea terminaţiilor nervoase, musculare şi cutanate şi poate de asemenea tăia conducţia în trunchiul cerebral nervos şi inhiba alte efecte simptomatice indirecte.
⢠Cocaina este o substanţă care dă o foarte mare dependenţă, poate duce la apariţia sevrajului mai intens decat îl dau opiaceele, astfel încât se poate instala iritabilitatea urmata chiar şi de depresie.
⢠Cocaina este lipofilă şi de aceea poate traversa foarte uşor bariera hematoencefalică.
⢠Ea se fixează pe numeroşi receptori în sistemul nervos central, dar afectează în aceeaşi măsura şi inima, ficatul, rinichii, suprarenalele. Se poate spune că se fixează direct pe receptorii dopaminei.
Autorul materialului: Ing. drd.chim. Ani Gabriela Trifan