de adimatu » 27 Mar 2008, 22:57
Poate ca ati gasit un subiect foarte fierbinte care va declansa reactii bune.
Cred ca o prima masura pe care trebuie de urgenta sa o luam este aceea de a ne schimba atitudinea fata de parintii elevilor si chiar fata de elevi.
Ne comportam cu umilinta. Asteptam mila si intelegerea tuturor si cand nu suntem intelesi reactionam cu destul de multa violenta.
O colega mi-a povestit o intamplare de la o sedinta cu parintii la o clasa de liceu. Diriginta se plangea furioasa parintilor ca are in clasa numai copii handicapati si bolnavi mintal. Se intreba de ce parintii n-au observat acest fapt pana atunci.
Cum mai poti aparea in fata parintilor si a elevilor cand toata lumea intelege ca ai o mare problema?
In cancelarii se vorbeste despre elevi si despre parintii lor. In mijloacele de transport in comun dascalii discuta despre cat de mici ne sunt salariile si sunt barfiti directori, inspectori si colegi.
Cred ca atata timp cat nu ne respectam noi intre noi, nu ne va respecta nimeni si nu ne ramane decat sa ne plangem.
La teze si examene ne furam singuri caciula numai de dragul de a obtine false rezultate bune. Cum sa ma mai asculte elevul pe care l-am invatat eu sa minta?
Profesorii de asa-zise specialitati "importante" privesc de sus la cei care au tot atata scoala. dar au o specialitate considerata de epoca "lipsita de importanta". Nici unul nu recunoaste importanta muncii celuilalt.
La trecerea de la un nivel la altul al elevilor ne permitem sa criticam in fata copiilor si a parintilor munca pe care a depus-o celalalt cadru didactic si sa afirmam ca n-a facut nimic sau totul este gresit.
Demnitate, mandrie profesionala, sacrificiu sunt doar cuvinte gasite in referate prezentate la diferite sesiuni de comunicare. Vorbe goale!