www.didactic.ro

[mirelaardelean]

Un elev de clasa a X-a de la profil "stiinte" caruia ii sunt profesoara de chimie si diriginta-elev inteligent, dar nemotivat, extrem de lenes(refuza sa scrie in caiet la aproape toate materiile), dar care mie(iertat sa-mi fie subiectivismul) mi-e tare drag("branza buna in burduf de caine")-mi-a pus intrebarea:"La ce e buna scoala? Ce viata e asta la varsta mea care ma tintuieste 6 ore in banca, unde trebuie sa inghit cunostinte cu care sunt indopat, cunostinte carora nu le vad nici o finalitate (la ce sunt buni logaritmii si ce daca stiu sa rezolv probleme de chimie cinetica folosind legea de viteza, etc. Iar apoi, dupa-amiaza, iar lectii, invatat...Unde e timpul meu liber, dezvoltarea personalitatii mele, un sport, o prietena, muzica, filme. Imi doresc ceasuri intregi pe zi de ascultat muzica, de stat cu prietenii...Scoala sugruma in mine libertatea. Sunt capabil sa ascult argumente, dar vreau argumente solide, nu citate, nu morala, nu vorbarie goala"
Ajutati-ma, dragi colegi dascali, sa ii aduc argumente pro-scoala. Mi-am pus si eu-adolescenta fiind, aceasta intrebare. Nu am indraznit sa o formulez unui adult, imi era jena ca puneam sub semnul intrebarii scopul-subanteles nobil-unei institutii educationale, mai ales ca eram genul docil, "soarece de biblioteca", iar idealul unui tanar din anii comunismului era sa absolve o facultate-era un demers anevoios, dar care aducea onoare.
Marturisesc ca nu sunt o diriginta cu har, nu-mi e foarte usoara comunicarea, mi se pare mult mai dificil sa realizez o ora de dirigentie decat una de chimie, dar imi doresc nespus sa ma optimizez, doresc sa ii ajut pe copiii acestia atat de bulversati de degringolada societatii (sub multe aspecte) in care traiesc, si imi vine greu sa aduc argumente unei probleme de bun-simt, atat de evidente-caci se stie ca orice se poate demonstra, in mod sofist. Cred ca eu insumi nu mi-am raspuns la aceasta problema, caci altminteri aveam raspunsurile pregatite.
Aceasta problema m-a "atacat frontal" motivandu-ma sa caut raspunsuri, aproape panicata. Ma gandeam sa discutam cu oferta ocupationala a societatii actuale in fata, cu profilurile profesionale corespunzatoare(a-propos, cunoasteti documentatii in acest sens?) si cu teste de autocunoastere, astfel incat sa vedem de ce este necesara scoala. Sau, sa pornim invers:daca nu "ai scoala" ce poti sa faci in viata?Sau sa ii trimit pe ei, in grupe de cercetare, sa culeaga "de pe teren" informatii (sub forma de interviuri) de la oameni din diferite domenii de activitate-mai mult sau mai putin realizati?
Va rog, ajutati-ma cu sugestiile dvs, v-as fi sufleteste profund recunoscatoare! si, daca se poate, si cu anumite teme de dirigentie.[/i]

[oana1964]

mirela, eu ii dau dreptate tanarului. acum, si nu in adolescenta, ma intreb unde mi-e tineretea? la ce mi-a folosit atata mate-fizica, bio-chimie, si alte alea? la ce am studiat in facultate socialism stiintific, economie politica, istorie, etc., am facut armata, aveam cate 6,8 si chiar 9 ore de curs pe zi? la ce bun? la nimic. exact asa cum spune el, la sugrumarea libertatii din mine. pentru mine scoala a insemnat o profesie prost platita, sacrificandu-mi viata personala. si nu este drept asa. eu am o vorba: noi trebuie sa ne adaptam tinerilor si nu invers. pentru ca ei sunt viitorul, nu noi ( eu am 41 de ani...). eu asa gandesc. nu-i spune balarii ca societatea ii ofera verzi si uscate. nu-i ofera nimic. el vede poate mai bine ca tine. de fapt, si tu vezi, dar nu recunosti decat acolo, in interiorul tau. de o mie de ori prefer invatamantul occidental, cu materie putina dar bine insusita, decat caiete intregi de ecuatii savante pe care le uiti a doua zi.
o speranta de mai bine exista. acum vreun an am participat la o reuniune intre mai multi profesori din judet si niste cadre din minister. mi-a vibrat fiinta cand unul dintre ministeriabili a spus ca poate americanii au mai putina carte, dar o duc mai bine si au buzunarele pline. poate mai aud si altii, din cei care chiar pot sa schimbe ceva in tara asta.

[iace]

Eu as propune mutarea acestui subiect undeva mai sus, la Scoala in Romania, de exemplu... Pentru ca mi se pare ca are legatura mai mult cu cautarea motivatiei elevilor pentru a veni la scoala, a invata, a termina un liceu, o scoala profesionala, ceva...
Nici nu as vrea sa cad in cubul cu pesimism in care se gaseste oana... cumva are dreptate. Am invatat pe vremea noastra o multime de lucruri care nu ne-au folosit la nimic, iar acum poate e randul altora sa faca acest lucru. De ce? Pentru ca asa e structurata scoala romaneasca... prea putine lucruri s-au modificat fata de perioada "odioasa", nemaivorbind de cele care s-au schimbat in rau.

[christa]

Fetelor, ma dezamagiti. Nu am de fapt timp deloc, mai am de pregatit pentru maine 5 ore la 2 clase, dar asa imi trebuie daca am intrat "repede" pe didactic inainte sa ma apuc de pregatirea orelor. Asa ca acum trebuie sa scriu aici intai ...

Si pe mine ma intreaba elevii din cand in cand "la ce imi trebuie asta?", "la ce imi trebuie cealalta?"

Adevarul este ca o mare parte din ceea ce am invatat la scoala am uitat. Exemplul cel mai bun e chimia: am frecventat Liceul de Stiinte ale Naturii, profil chimie-biologie, pana la inceputul clasei a XII-a (cand am venit in Germania), deci am avut o gramada de ore de chimie+laborator, am dat si un examen de treapta la chimie. Si ce mai stiu acum? NIMIC. Bine, probabil ca daca recitesc unele chestii, imi voi si reaminti partial de ele, dar in detaliu? Never ever. Dar tot asa a fost si cu celelalte materii ...

Mai departe, la facultate. La ce imi foloseste ceea ce am invatat la facultate? 90% din ce am avut de invatat nu mai are acum, la munca pe care o fac (bine, acum lucrez ca profesoara, dar si cand am lucrat in meserie, ca informaticiana, a fost exact aceeasi situatie), absolut nici o folosinta. Si vorbesc de continutul cursurilor in sine.

INSA ... toti acesti ani, atat anii de scoala cat si anii de facultate, nu au fost totusi ani pierduti. Pentru ca am invatat sa invat, am invatat cum sa obtin informatii, da, am invatat si sa "gandesc". Rezultatul este ca nici acum nu stiu tot, insa diferenta dintre mine si elevii mei este urmatoarea: daca elevii mei si eu citim acelasi text, vorbesc de un text de specialitate, eu il inteleg mult mai usor (asta presupunand ca macar o parte din elevi intelege ce citeste ) decat ei. Pe baza experientei, pe baza lucrurilor invatate CANDVA in scoala sau la facultate, pe care nu as mai putea sa le redau 100%, dar care stau ascunse undeva in subconstient. Si care se trezesc sau se lasa trezite atunci cand am nevoie de ele.

Sa revin la intrebarile elevilor de la inceput. Ce le raspund? In primul rand ii "consolez" cu ceea ce am scris mai sus: ca marea parte a lucrurilor invatate la facultate a fost "degeaba", adica nu le pot aplica, si ca de multe ori am invatat doar pentru examene. Si in cazul lor e tot asa: chiar daca invata doar pentru examen, dar un motiv tot au.

"Cazul" meu cel mai greu sunt elevii de la scoala profesionala (anumite clase). Ei isi fac ucenicia pe la vreo firma unde fac toata ziua acelasi lucru, care insa nu are nici in clin nici in maneca cu materia pe care o predau eu. Si ei ma intreaba la ce le foloseste ceea ce TREBUIE sa invete la mine. Le-am spus ca tocmai in ziua de azi (Germania are intre timp peste 5 milioane de someri) nu pot fi deloc siguri de faptul ca vor lucra toata viata ceea ce lucreaza acum. Si chiar daca nu invata materia la mine de asa natura incat sa o stapaneasca 100%, dar macar au auzit de subiectele tratate, iar cand vor fi nevoiti (din cauza ca ii pune patronul sa invete sau din cauza ca nu gasesc altceva de lucru sau mai stiu eu de ce) sa se ocupe cu teme din domeniul respectiv, "li se va trezi subconstientul" si le va fi mai usor sa invete.

Elevii pur si simplu nu sunt in stare sa aprecieze la ce le va folosi una sau alta, pentru ca ei isi pun doar intrebarea "ce pot face eu ACUM cu lucrurile invatate", fara sa se gandeasca la maine sau poimaine, dar si noi tot asa eram "pe atunci". Si Mirela a spus ca si-a pus aceleasi intrebari, adolescenta fiind. Dar tocmai de aceea este datoria noastra de dascali sa le deschidem ochii.

Nu dati cu rosii, e doar parerea mea.

[oana1964]

Christa, ai dreptate ca este o diferenta intre cum recepteaza un elev un text de specialitate si cum il receptam noi. dar cred ca este vorba si de varsta. nu doar de faptul ca ai sau nu o facultate. eu imi aduc aminte ca in liceu nu pricepeam mare lucru la geografie, si am invatat pe de rost pentru admitere. dupa care, studenta fiind, am inteles mult mai bine de ce totul era asa cum era in manualele de liceu. desi in mare parte era acelasi lucru. in fine...

nu stiu daca tinerii trebuie neaparat canalizati catre a fi angajatii cuiva. hai sa-i invatam si cum se fac banii. chiar azi am vb. cu o eleva de clasa a 10-a si spunea ca ar vrea ca la scoala sa invete cum se conduce o afacere. imi venea sa o pup! cata dreptate avea! de ce sa nu invete copii nostri ca pot fi proprii lor stapani si ca pot ajuta pe altii, mai putini dotati cu abilitati manageriale si financiare sa aiba un loc de munca? pana cand o sa avem in minte ideea nefericita ca banii sunt murdari? vorba lui Robert Kiyosaki, nu banul este ochiul dracului, ci lipsa banului...

[christa]

Mai fac o pauza ... 2 ore am pregatit, mai trebuie sa pregatesc "doar" 3.

Oana, bineinteles ca e vorba SI de varsta, dar (sper ) ca nu vrei sa spui ca intelepciunea vine doar cu varsta. Daca cineva traieste doar asa de azi pe maine, fara sa invete nimic nicaieri, poate sa astepte si 50 de ani, ca tot nu va intelege un text mai complicat. Si tu nu doar ai crescut de la varsta liceului la varsta facultatii, ci ai mai frecventat si ceva cursuri la facultate, fapt prin care ti-a fost mai usor sa intelegi unele lucruri.

Si nu spun ca trebuie canalizati spre a "sfarsi" ca angajatii cuiva, insa si daca vor sa devina ei patroni au nevoie de cunostinte pe care tot asa, nu le aduce (doar) varsta. De undeva trebuie sa isi asume cunostintele, si unde o pot face asta mai usor decat la scoala si/sau facultate, unde mai sunt si profii care ii pot ajuta. Nu zic nu, exista si tineri care practica "learning by doing", isi insusesc cunostintele din carti, reviste de specialitate etc., insa majoritatea nu au asemenea ambitii. Din pacate!

[oana1964]

nu, nu cred ca varsta are vreo legatura cu partea asta cu angajatii. ci mentalitatea. nu ar trebui sa li se bage in cap ca e bine sa invete pentru a avea un salariu mai bun (inoculeaza ideea de subordonare ierarhica). ci pentru a deveni ei patroni. am citit o carte din domeniul educatiei financiare care mi-a schimbat viata, as putea spune. pentru ca aplic ceea ce este scris acolo si in viata personala, nu doar in plan financiar. se numeste "Tata bogat, tata sarac", de Robert Kiyosaki. de acolo am inteles ca noi, profesorii, involuntar, bagam multe prostii in capul adolescentilor. ca de exemplu ca daca gresesti, platesti. ei, bine, nu este chiar asa. in viata din greseli inveti. ma refer la greseli, nu la delicte.

[mirelaardelean]

Dragi prieteni (sper ca pot sa va spun asa)- Oana, Christa, Iace, va multumesc mult pentru disponibilitatea voastra de a-mi raspunde cu rabdare, cu sfaturi sau idei impartasite din experienta proprie, le-am asteptat cu sufletul la gura, m-am bucurat mult cand au "sosit", le-am savurat impregnarea cu personalitatea voastra si imi... sunt de folos, mi-am conturat niste pasi in demersul pe care il voi face in continuare. La indemnul lui Iace, am lansat aceasta intrebare si la "Scoala in Romania', unde am mai primit niste mesaje de la colegi de breasla si care mi-au prins tare bine.
Am facut un pas firav, am apelat la ajutorul unui profesor de religie-director educativ in liceul nostru, un tanar energic, echilibrat, debordant de calitati spirituale, cu har de dascal si el a vorbit cu copiii din clasa mea despre acest subiect. Nu a fost un mesaj rozaliu si moralizator, ci unul pe masura vremurilor noastre, cam dur, dar "adevarat" dpdv al domnului profesor. In principal, era vorba despre faptul ca da, la prima vedere scoala asta imbacsita de cunostinte aparent inutile nu foloseste la nimic, nu place nici macar profesorilor, care ar dori sa lucreze cu elevi motivati, putini, dar de performanta, avizi de cunoastere, in contextul unui trai decent, dezpovarat de multele griji materiale ale profesorilor...Dar...e un rau necesar. O diploma ofera si ea o demnitate absolventului, justificarea de a cere mai mult de la societate, de a sta drept, chiar daca e doar o diploma. Ma rog, a fost o pledoarie inchegata, cu argumente, cu multe exemple din viata.
Mai intentionez sa realizam o"prospectare" a mediului de afaceri si profesii din orasul nostru ca sa ne convingem / sau nu de necesitatea scolii/diplomei (pare cinic, nu?) asa cum scriam in intrebarea initiala si cum m-a sfatuit ebelivac si, totodata sa ii provoc pe elevi la discutii in grupuri cu argumente pro-si contra acestui subiect, asa cum m-a sfatuit catelutza.
Va multumesc inca o data si va doresc tot binele!
Mirela

[doro]

Probabil ca el a pus intrebarea "La ce e buna scoala" pentru ca vede numai rau in ea, nu vede nici un rost in ceea ce invata, ceea ce i se baga in cap. Eu zic ca tre sa ii treziti cumva interesul fata de cateva materii macar. Si eu ma intreb la ce e buna matematica, sau alte materii....
Am invatat cat fac 2+2, asta o sa imi foloseasca in viata, dar oare cand o sa mai am nevoie de Pitagora in viata??? La o petrecere, se vorbeste despre diferite chestii, geogragie, biologie, filosofie blablabla... dar cine ma pune sa calculez aria unui triunghi???
Baiatul a spus ca nu are nici un rost ceea ce invata la scoala: incercati sa aflati ce ii place sa faca, totusi, de ceva trebuie sa fie si el interesat: tehnologie, istorie... si un punct de plecare precum informatica e bun. Incercati sa ii aratati partea plina a paharului!