www.didactic.ro

de **ticabela** » 19 Sep 2006, 16:02

Saptamana trecuta ma intalnesc cu un domn invatator admirabil, cu o etate considerabila si imi povesteste despre elevul X, care printre altele, este al saptelea in clasa.
Raman uimita! Cum face acest clasament avand un sistem de calificative?
Nu am insistat, insa as vrea sa stiu, voi ce credeti si cum procedati in ierarhizare?
Aveti in calsa "cel mai bun" si "cel mai slab"?

de **anahodoroaba** » 20 Sep 2006, 19:18

"Cel mai...", "cea mai...." intr-o anumita ipostaza, intr-un anumit moment, pentru un anumit comportament se poate gasi. Dar cel mai bun in toate sau cel mai rau in toate- mai greu. Obiectivul principal al trecerii la acordarea calificativelor a fost si este tocmai eliminarea ierahizarilor care nu pot fi stabilite si nici nu ar contribui la dezvoltarea interesului pt invatare decat la o f. mica parte din elevi.
In urma cercetarilor efectuate pe scolarii mici, a rezultat ca acestia incep abia de la varsta de 9-10 ani sa fie preocupati sistematic de performantele lor si sa se compare cu ceilalti copii de aceeasi varsta (Shroufe A.,Cooper R., DeHart G., 1992). De aceea, nu este necesar si nu ajuta la nimic stabilirea "celui mai bun elev din clasa". In aceasta etapa scolarii abia incep sa-si dobandeasca primele notiuni de autoevaluare, isi consolideaza sistemul de valori(ce e bine, ce e frumos).

de **ticabela** » 21 Sep 2006, 13:42

da, Ana ai absoluta dreptate! Si ma bucur ca exista invatatori care au inteles menirea calificativelor. Din pacate eu nu am intalnit prea multi. Ba mai mult chiar, sunt unii care ii invata pe copii ca Fb inseamna 9,50-10, B -8-9,etc. Fac punctaje si ierarhizeaza copii dupa sutimi si zecimale. Deasemenea exista directori care premiaza scolarii cu premiul I, II, III, dupa criterii subiective numai de logica lor intelese. Si noi ce sa facem stam neputinciosi si executam raul, dezastrul pe care aceste fapte il au asupra personalitatii copiilor. Daca mai adaugam si lipsa de vlaga

de **ticabela** » 21 Sep 2006, 13:47

(continuare)
si defectele fizice pe care le dau lipsa orelor de ed.fizica si pupitrele pe pe vremea "rusilor" ma ingrozesc la gandul ca vom avea niste generatii cu personalitati dizarmonice.
..Si ma gandesc ca totusi NOI trebuie sa facem ceva in sensul asta. Trebuie sa luam atitudine si atunci cand avem prilejul sa ne exprimam, sa spunem lucrurilor pe nume.
Oricum mi-a facut placere raspunsul dvs.

de **dana_t** » 21 Sep 2006, 14:54

Sunt de acord cu voi. Intr-adevar, exista un "cel mai bun", dar fiecare copil este acel "cel mai bun". Important este faptul sa nu ierarhizam noi prioritatile. Adica "cel mai bun e cel de la matematica".
Nu. Un copil Este cel mai bun la teatru scolar (serbari, etc), altul la concursuri sportive. O fetita realizeaza cele mai frunoase lucrari la abilitati practice. Si pur si simplu, nimeni nu uda florile cu atata dragoste si pasiune ca si...X.
In felul acesta fiecare copil isi gaseste locul lui. Fiecare copil se simte cel mai bun la ceva. Si, de ce nu, aceasta incurajare ii poate crea drumul in viata
Am un exemplu in familie cand, plecand de la un hobby, incurajat de parinti, a devenit cel mai mare producator din Romania de pesti exotici si pe locul 4 in lume. (la Jucu, langa Cluj)
Asadar, sunt in asentimentul vostru....

Dana

de **nada** » 23 Sep 2006, 20:05

Din pacate, desi utilizam calificativele de cativa ani sunt multi colegi care nu vor sa le acceepte si ca atare continua sa le chivaleze cu punctaje, note sau altceva dupa bunul plac. Pacat! :cry:

de **ticabela** » 24 Sep 2006, 20:59

Din pacate multi dintre noi cadem in capcana limbajului, la prima vedere nesemnificativ. Da, la prima vedere ca daca stam sa studiem problema curric. subliminal se pare ca ceea ce pentru adulti este nesemnificativ(paralimbaj, mimica , gesticulatie) pentru personalitatea in devenire a scolarului este foarte importanat, uneori cu repercursiuni dramatice. Modelele promovate de scoala sunt foarte importante pentru cei mici.
Asa deci, cand spun "cel mai bun" (fie si la o disciplina) presupune superlativul. Rezulta de aici ca eu promovez un model "perfect". Ori in randul umanului acest lucru nu exista. Propun sa folosim orice alta apreciere fara a sublinia un superlativ: este forte bun, nu are pereche in clasa, etc.

P.S.
Intentia mea este sa discut cu voi , nu sa dau retete. Vreau sa vad cum ganditi si voi , ce pareri aveti.

de **nutzicretzu** » 24 Sep 2006, 23:14

Sunt mai mult decat de acord cu voi! Ce ne facem cu cei care nu vor sa iasa din vechea lor rutina?
Degeaba spun eu parintilor ca noul sistem de evaluare nu mai ierhizeaza copiii si ca asta e spre binele lor...atata timp cat alte colege, cum ziceati, ii departajeaza la zecime! Am si obosit sa-mi mai exprim parerea...caci mi-am atras numai antipatii!

de **m25ariana** » 08 Oct 2006, 15:05

Sunt intru totul de acord cu ceea ce au scris colegele mele despre necesitatea utilizarii calificativelor la clasele mici dar ca sa fim realisti ar trebui totusi, la trecerea in ciclul gimnazial ,sa -i ajutam pe copiii nostri cumva- sa le explicam cam pe unde se situeaza fiecare calificativ in viziunea noilor cadre didactice!

de **clauma** » 08 Oct 2006, 15:40

sunt oarecum de acord cu voi,dar.....daca predai la clase simultane si sa nimereste intr-o clasa un singur elev care are calificative de bine sa zicem,esti nevoit sa-i acorzi un premiu deoarece e singur in clasa desi nivelul cunostintelor lui e scazut?Acest elev ajunge la oras la gimnaziu unde desi avea calificative de bine ramane corigent la materiile principale(cunoastem toti prapastia dintre elevii de la oras si cei de la tara,cu mici exceptii).atunci nu te vezi obligat sa ierarhizezi elevii?

de **ellis** » 08 Oct 2006, 20:46

Sistemul de evaluare prin calificative iti da posibilitatea sa evaluezi un elev si sa-l premiezi ( chiar daca e singur intr-o clasa cu predare simultana) , dar nu neaparat premiul I,II,III... , ci asa cum spunea o colega intr-un mesaj anterior , sa gasesti ce are mai bun acest copil: cele mai reusite compuneri, cele mai frumoase desene, cel mai bun coleg, cel mai activ, si exemplele pot continua...

de gg » 11 Oct 2006, 14:10

Sunt perfect de acord cu tot ceea ce s-a scris mai sus.. si eu am intalnit, chiar la copilul meu, situatia in care acesta era departajat la sutimi de colegii sai de clasa.. nu sunt nici eu de acord cu aceasta metoda; insa nu sustin nici calificativele suta la suta...de ce? pentru ca toata societatea noastra merge pe criteriul departajarii!!!! Peste tot se ia in considerarea competitia!!! concursuri scolare, examene, diverse intreceri..
Cum se impaca asta cu ceea ce atrag dupa sine calificativele?Sa fim seriosi, elevii tin cont si de rezultatele celorlalti, mai ales daca sunt vreo cativa ambitiosi...este chiar un stimulent.. Si sa ne aducem aminte de americani si de modul lor de a gandi: sa fii cel mai bun!!...( o fi asta o solutie?!)

de **ellis** » 12 Oct 2006, 17:54

Ca suntem sau nu de acord intru totul cu calificativele, aceasta este o alta discutie. ( In aceasta privinta sustin parerea colegei . Sistemul e total diferit de cel folosit in gimnaziu, iar elevul de clasa a-IV-a cred ca e necesear sa stie sa se autoevalueze si pe sistemul cifric, altfel... intr-un fel suna calificativul "Bine" si aftlel , sa zicem , nota 7, nu? ).
Dar, cum spuneam, aceasta este o alta discutie. Noi evaluam cu calificative si , prin urmare, evidentiem rezultatele ca atare. Cel putin , asta-i parerea mea.

de **ticabela** » 20 Oct 2006, 13:41

Am vazut ca subiectul a fost chiar atractiv pentru unii si ma bucur ca discutam pe aceasta tema indiferent de ce parte suntem.
Pentru cei care merg la congres, ma gandeam ca aceasta poate fi una din multele probleme dezbatute acolo. ce ziceti?

de **toni** » 21 Oct 2006, 20:54

daca ar fi dupa mine, la ciclul primar as renunta la calificative si ierarhizari...
poate in clasa a IV-a, pregatiti pentru ce-i asteapta in clasa a V-a...

www.didactic.ro

ierarhizarea copiilor

ierarhizarea copiilor

ierarhizarea copiilor

calificative

Cine este conectat