marian_dorin scrie:Eu cred ca nu cantitatea temelor ar putea duce la formarea unui scris necaligrafic si citet , cat mai ales neimplicarea in acest proces a tuturor factorilor educationali : invatatorul ( mult devotament si perseverenta ) , familia ( asistenta permanenta si constrangere a placerilor ) , elevul insusi ( prin efortul sau propriu de a-si corecta scrisul , aceasta doar dupa ce a constientizat si explicat efectul pe care il produce un scris deformat ) ; iar mesajul pe care l-a receptat si inteles elevul , trebuie sa sa realizeze cu mult tact pedegogic din partea invatatorului respectiv , impreuna cu parintele care se ocupa cel mai mult de elev.
Aceasta a fost parerea unui "debutant" in ale invatamantului!
Foarte frumoasa parere! Felicitari pentru un sfat mai mult decit constructiv- formulata intr-o maniera de invidiat. Recunosc -multe realizez, dar acesta e punctul meu slab.
Poate ca nici eu nu am scris frumos, fiind copil si fortarea parintilor mei, a ivatatoarei mi-a lasat o amintire grea, pe care nu vreau s-o mai traiesc prin insistente.
In fine, mai bine va povestesc cum mi-a reusit totusi sa scriu frumos. E clar ca nu va puteti convinge, computerul nu permite la forum, dar trebuia sa fiu primita in rindurile pionerilor, care se facea treptat> in noiembrie, de ziua Constitutiei( Uniunii Sovietice), apoi in aprilie de ziua lui Lenin si dupa care la 9 mai de ziua biruintei. Pentru ca eram printre eminenti, invatam deja juramintul. A venit ziua cind invatatoarea mi-a spus cu toata seriozitatea ca nu pot fi pioner- din cauza scrisului. Ce credeti? Intr-o saptamina scriam cel mai frumos din clasa!
Dar n-a durat mult -pina la prima lectie de dupa festivitate.
Adevaratele deprinderi, le-am acumulat din marea pasiune pentru elevi- la Colegilu Pedagogic A. Mateevici din Chisinau, la orele caligrafiei.
Laconismul e o alta durere a mea!