de anahodoroaba » 27 Oct 2006, 14:25
Este greu de descris in cuvinte starea unui copil de 9 ani care a asteptat timp de aproape 2 ani sa plece departe cu invatatoarea sa,Elena Carunta, pentru a lua parte la un program ce depaseste sfera vietii dintr-o casa de copii.Toti copiii erau fericiti, uimiti de ceea ce li oferea, dar MARIA plutea; ar fi vrut sa stranga in brate tot pamantul. In timp ce alti copii voiau sa plece cu amnitiri de tot felul, sa cumpere "minuni" de prin locurile pe care le-au colindat, ea, char daca avea bani,nu voia nimic. Voia sa sta in preajma cuiva sa-si impartaseasca speranta, ca, intr-o zi, mama ei o va cauta.
Proiectul a avut, zic eu, bucurii si prin prezenta Mariei ca de altfel, prin prezenta tuturor copiilor veniti de departe.
Multumesc in numele colegelor mele, in numele conducerii Scolii Nr 10, Bacau, fara de care nu s-ar fi desfasurat intalnirea pe aceste meleaguri, colegelor de la Ocna Mures, Navodari, Galati, Braila, Petrila, Craiova. Multumesc parintilor care si-au incredintat copiii unor familii straine timp de 4 zile pentru receptivitatea la toate actiunile propuse.
Nu a fost usor, nu e usor in zilele noastre cand cei ce au in cont finantele destinate invatamantului nu"scapa bani" pentru aceste proiecte. Dar atunci cand vrei sa faci ceva frumos si Dumnezeu iti ajuta sa depasesti tot felul de obstacole si sa urci mereu pana la schimbul de valori. Fara efort nu se castiga nimic. Iar noi am avut ca modele pe invatatorii de la Ocna Mures, Navodari, Galati care ne-au demonstrat ca se poate.
Conditia esentiala in participarea la acest proiect a fost toleranta, acceptarea si respectarea traditiilor, specificului fiecarei zone. La fel de importanta e si comunicarea deschisa: spune ce te doare, cere, roaga, anunta la momentul potrivit un aspect ce poate fi corijat. Amuza-te pentru lucrurile "haioase", respecta munca si stilul fiecaruia. Si asa s-a intamplat. Asta am invatat eu din toate intalnirile de pana acum. La un volum vast de munca si discordantele apar. Pe unele le-am remediat, pe altele le-am trecut la capiltolul "inerente".
Astazi, drumurile "invatatorimii" romanesti se intalnesc la ARAD. Acolo e locul unde trebuie sa se inalte invatatorul la locul meritat. Acolo se vor gasi cai de comunicare, de unire.
Sa ocolim dezbinarea la care suntem indemnati parca zi de zi!
Ana Hodoroaba