Aveti in clasa copii cu deficiente?

Aveti copii cu deficiente in clasa (clasele ) in care predati?

DA,, si nu ma deranjeaza acest lucru
63
67%
DA, si ma deranjeaza acest lucru
20
21%
NU
11
12%
 
Voturi totale : 94

Mesajde cdiasimi » 18 Ian 2005, 11:26

marikaj scrie:
cdiasimi scrie:

Cum ar trebui sa procedeze?

Intrebarea este foarte buna si demonstreaza interesul pentru aceasta problema. Am mai incercat sa raspund, dar consider ca trebuie sa adaug completari, si anume: In primul rand d-na invatatoare trebuie sa cunoasca ce este autismul. Are diferite forme, de la cele severe pana la cele mai usoare.
Pentru a-i cunoaste si urmari evolutia trebuie sa-i completeze fisa psihopedagogica, unde va nota evolutia copilului si, bineinteles, va trebui sa coopereze cu asistentul social al copilului si cu parintii. Apoi, este necesara o programa speciala, adaptata la personalitatea acelui copil, in functie de capacitatea pe care o are. Este o greseala sa-i comparam cu ceilalti. Trebuie comparat cu propria evolutie, cu micile - sau marile lui progrese - progrese. Programa de care vorbeam (curriculum adaptat ) trebuie facuta de d-na invatatoare; se presupune ca dansa cunoaste (sau ar trebui sa cunoasca) cel mai bine evolutia copilului in cauza. Daca nu reuseste sa faca programa, atunci trebuie sa apeleze la Inspectoratul scolar sau la Inspectoratul (directia) de protectie al copilului.
Mult succes!
Avatar utilizator
cdiasimi
 
Mesaje: 59
Membru din: 01 Oct 2004, 17:58
Localitate: Oradea

Mesajde cdiasimi » 18 Ian 2005, 11:39

mariro scrie:Ce te faci cu cele psihice???!! :roll: Mai vorbim de performante!!!???

Da, mai putem vorbi de performante, indiferent de deficienta pe care o are copilul in cauza! Cum spunea si d-na catelutza si d-l Iulian, acesti copiii trebuie raportati la propriile performante si nu la cele ale colegilor care n-au nici o problema de acest fel.
Este gresit sa-i raportam cu ceilalti copii. Multi colegi nu cunosc metodologia de lucru cu astfel de copii, nu lucreaza cu ei dupa programe adaptate (curriculum adaptat) si, mai ales, nu cred ca cunosc amanunte despre deficienta in cauza: cunosc copii cu sindromul down, care s-au integrat foarte bine, copii autisti - la fel etc. Eu si cei care mai lucreaza cu astfel de copii - integrati in clase "normale"- le raportam succesele si progresul realizat , la propria persoana si evolutie a deficientei lor, precum si cu alti copii care au aceeasi problema. Important este sa le acordam o sansa, atata timp cat mai pot fi recuperati.
Avatar utilizator
cdiasimi
 
Mesaje: 59
Membru din: 01 Oct 2004, 17:58
Localitate: Oradea

Mesajde marikaj » 18 Ian 2005, 11:42

multumesc de ajutor.
colega despre care vorbeam este in faza cand citeste "abecedarul" despre autisti.
Pe fisa medicala scrie "forma deficeintei: GRAVA"
Singurii cu care poate coopera sunt parintii, asistent social - pauza.
Deocamdata lucreaza cu el pe fise individuale, dar progres nu se simte, asteapta instructiuni pentru fiecare etapa urmatoare si rezolva sarcinile scurte. Etapa urmatoare ii voi sugera sa ia legatura cu inspectoratul pentru un model de programa.
Parerea mea ca pentru asemenea situatii nu suntem pregatiti in invatamantul de masa.
Maria Stefan, profesor, Cicanesti, Arges

"Prietenul care ne ascunde defectele ne slujeste mai rău decât dusmanul care ni le reproseaza" - Pythagoras
Avatar utilizator
marikaj
 
Mesaje: 1590
Membru din: 12 Ian 2004, 14:32
Localitate: Curtea de Arges

Mesajde mariro » 18 Ian 2005, 15:56

La fel este si parerea mea: intr-o clasa “normala” deja sunt copii cu stadii diferite de dezvoltare psihica. Invatatorul are mult de lucru cu copiii “normali”; dar sa mai ai doi-trei copii cu deficiente mintale sau de comportament grave, pentru care sa intocmesti programe separate si sa le si respecti! :roll: Este foarte usor sa vorbim de integrare, de performante, de adaptare, cand de fapt realitatea e cu totul alta; stiu: orice semne incurajatoare pe care le vedem sau le simtim la astfel de copii, pentru ei sunt adevarate performante! Intr-o scoala de masa este imposibil sa nu-i comparam si cu ceilalti! Macar cu cei foarte slabi din clasa! La sfarsitul clasei I si cei foarte slabi pot sa scrie cuvinte dintr-o silaba macar, sa copieze si sa transcrie, pe cata vreme astfel de copii au facut “performanta” de a privi spre manual in momentul in care colegii lor citesc lectia! (fara a si urmari lectia) Ma confrunt cu astfel de probleme si este foarte greu. Daca v-as povesti despre “performantele” lor dupa un semestru, nu le-ar lua nimeni in considerare. Si am multe de povestit, credeti-ma! Modele de programa pentru acesti copii sunt la scolile speciale. Invata toti dupa ele: abecedarul in doi ani, matematica adaptata la nivelul lor de intelegere! De ce sa complicam, atunci cand putem sa simplificam? 8)
Avatar utilizator
mariro
 
Mesaje: 16653
Membru din: 16 Mai 2004, 20:40
Localitate: Galati

Mesajde catelutza » 19 Ian 2005, 16:32

Din pacate, aveti dreptate. Pregatirea integrarii acestor copii in scolile de masa nu s-a realizat la nici un nivel: nici profesorii nu au fost formati pentru educatia copiilor cu deficiente, nici elevii normali nu au fost pregatiti, nici parintii lor - care au in continuare impresia ca nivelul clasei scade odata cu intrarea unui elev slab in clasa, si nici macar a parintilor copiilor cu deficiente. Acestia erau multumiti de masa si cazarea pe care copiii lor o primeau in scoala speciala - ca sa nu mai zic ca nu se mai ocupau de ei deloc. Prin integrarea copiilor in scolile de masa se doreste si responsabilizarea parintilor, nu numai a profesorilor.
Stiu ca e si mult si greu de lucru, mai ales cand trebuie sa "inventezi" programe, metode care sa se potriveasca cat de cat si cu cerintele elevului, dar si cu ale clasei..
La noi s-a pornit integrarea, dar fara masuri de facilitare a ei, greul cade in acest caz pe umerii cadrelor didactice - in pare parte invatatorii.
Iar integrarea copiilor cu deficiente grave - autism, deficiente mintale severe - e o utopie, dupa parerea mea. O consider munca fara rezultate vizibile, care frustreaza atat de tare incat iti piere cheful.
Sper ca nu v-am intristat cu interventia mea. Din pacate realitatea ii intristeaza pe mult mai multi.
catelutza
 
Mesaje: 246
Membru din: 16 Oct 2004, 22:16

Mesajde marikaj » 19 Ian 2005, 19:51

ne ingrijoreaza cu atat mai mult cand vezi ca depaseste bietul copil limita posibilitatilor. Ce pot face cu un elev "mostenit" in clasa a VII-a care nu scrie, ci picteaza literele de pe tabla fara sa le cunoasca si nu mai mult de trei randuri, ca apoi devine doar un sir de caractere numai de el cunoscute. Cu restul clasei extragem radacina patrata si aplicam teorema lui Pitagora... si am de muncit cu o mare parte din ei, individual la tabla.iar progresul lui fata de anul trecut este ca nu mai scrie pe N in oglinda cum scria anul trecut. este un progres? Ce poate face in viata? Nu cred ca va putea invata nici o meserie nici macar prin automatisme. Atitudinea parintilor? L-au dat la scoala!
Maria Stefan, profesor, Cicanesti, Arges

"Prietenul care ne ascunde defectele ne slujeste mai rău decât dusmanul care ni le reproseaza" - Pythagoras
Avatar utilizator
marikaj
 
Mesaje: 1590
Membru din: 12 Ian 2004, 14:32
Localitate: Curtea de Arges

Mesajde gina » 19 Ian 2005, 20:45

Nu-mi este rusine ca am votat ca da, ma deranjeaza copii cu deficente intr-o clasa. Am avut asa numitele clase " de recuperare" si m-am inteles foarte nbine cu copii. Acum, nu mai sunt clasele de recuperare, se spune ca trebuie integrati copii cu deficente in clasele normale. Asa cum spune si maricaj, ce facem noi cu teorema lui Pitagora si tot felul de "sofisticarii" ? Este un chin , atat pentru acesti copii , cat si pentru cei normali. Sunt chinuiti fiindca cei normali se plictisesc atunci cand ma ocup si de ceilalti, iar ei , copii cu deficente se plictisesc atunci cand lucrez cu ceilalti. Incerc sa fac grupe de lucru, etc. dar tot degeaba. Eu sunt pentru clasele de recuperare. Am avut astfel de clase si m-am ne-am simtit foarte bine inpreuna.
Nu ma refer aici la copii cu deficente grave, gen autism, etc. Ma refer la copii mai slab dotati intelectual.
gina
 
Mesaje: 1040
Membru din: 24 Sep 2004, 17:20
Localitate: Bucuresti

Mesajde stanuta_grigorica » 20 Ian 2005, 00:53

Dincolo de prejudecati si discriminare,integrarea copiilor cu deficiente in scoala de masa s-a facut in stil hei-rupist si este o gresala...
Se uita ca personalul didactic nu este suprauman,ca nu poti parcurge programa scolara cu clasa daca trebuie sa se ocupe de copiii cu probleme.....
Nu avem pregatirea necesara si lucram dupa inspiratie...uneori cu rezultate,alteori cu un sentiment de deznadejde...
Sunt de acord ca acesti copii merita o sansa ....ceilalti ce vina au ca asista la crizele de ras/plans/furie/violenta/exchibitionism?
Sa nu uitam ca ei au nevoie de oameni pregatiti sa faca fata unor astfel de situatii. Nu este usor sa vezi ca nu esti ca ceilalti.
Stiu ce greu se lucreaza cu copiii cu nevoi speciale dar pentru a le acorda o sansa ar trebui sa fim pregatiti pentru asta,sa avem un efectiv redus si un ajutor de specialitate la clasa.
stanuta_grigorica
 
Mesaje: 1095
Membru din: 06 Noi 2004, 21:55

Mesajde marikaj » 20 Ian 2005, 10:46

stanuta_grigorica scrie: Stiu ce greu se lucreaza cu copiii cu nevoi speciale dar pentru a le acorda o sansa ar trebui sa fim pregatiti pentru asta,sa avem un efectiv redus si un ajutor de specialitate la clasa.

dar cand am un efectiv de 28 de elevi din care sunt 5 cu intelectul la limita si al saselea o forma destul de grava si am si doi copiii in care am incredere ca pot face fata la olimpiada, macar sa ajunga la judet, trebuie sa parcurg si programa, si nu numai ca nu am ajutor de specialitate la clasa dar nici de acasa prea mult sprijin. Lucrez suplimentar cu ei in afara orelor de curs in doua echipe "recuperare" si "performanta" si drept multumire parintii imi reproseaza ca de ce am impartit copiii in "prosti" si "destepti"? :cry:
Maria Stefan, profesor, Cicanesti, Arges

"Prietenul care ne ascunde defectele ne slujeste mai rău decât dusmanul care ni le reproseaza" - Pythagoras
Avatar utilizator
marikaj
 
Mesaje: 1590
Membru din: 12 Ian 2004, 14:32
Localitate: Curtea de Arges

Mesajde catelutza » 21 Ian 2005, 12:49

[quote]Lucrez suplimentar cu ei in afara orelor de curs in doua echipe "recuperare" si "performanta" si drept multumire parintii imi reproseaza ca de ce am impartit copiii in "prosti" si "destepti"? [/quote]
Bunele intentii sunt interpretate deseori gresit. Cu toate eforturile noastre, munca peste program, programe adaptate - adica un morman de hartii de conceput si completat - tot apar nemultumiri si reprosuri. Nu stiti vorba "Lovesti in boul care trage"? Eu am constatat ca se aplica foarte des. Cei care muncesc sunt criticati si apostrofati mult mai des si mai acut decat cei care nu fac mare lucru.
Ma bucur ca suntem de acord in ceea ce priveste integrarea actuala si cum ar trebui sa fie de fapt. Poate citesc acest forum si cei care pot lua decizii in viitorul invatamantului romanes.
catelutza
 
Mesaje: 246
Membru din: 16 Oct 2004, 22:16

Mesajde mariro » 24 Ian 2005, 23:41

Imi permit sa va transcriu un articol din ziarul nostru local "Viata libera" despre scolile speciale si integrarea copiilor cu nevoi speciale; pareri ale profesorilor din Danemarca, Romania si Spania. Pe baza acestor randuri mai putem discuta! :lol:

Renuntarea la scolile speciale e o solutie?
Integrarea elevilor cu nevoi speciale în scolile de masã rãmâne o problemã chiar si pentru tãrile care au început sã facã lucrul acesta în urmã cu 30 de ani. Cel putin asa au declarat cadrele didactice din Danemarca pe care le-am cunoscut în cadrul unui proiect de parteneriat între scoli din Uniunea Europeanã. Prin acest proiect ne dorim sã gãsim cele mai bune metode de integrare a elevilor cu nevoi speciale în scoala de masã si în societate”, ne-a declarat directoarea Scolii de Arte si Meserii „Simion Mehedinti”, Anca Brigman. Programul va fi o colaborare între profesorii de la o unitate de învãtãmânt din Danemarca, tarã cu traditie în includerea elevilor cu dizabilitãti în scoli normale, cei din Spania, unde acest lucru se întâmplã de sapte ani si cei de la Scoala de Arte si Meserii „Simion Mehedinti” din Galati. Trebuie mentionat cã în România acest sistem de învãtãmânt pentru elevii cu nevoi speciale a început sã fie aplicat de-abia de un an de zile. Ca urmare, fiecare dintre cadrele didactice din cele trei tãri implicate în program are ceva de câstigat din experienta celuilalt. La „Simion Mehedinti” se aflã zilele acestea în vizitã o simpaticã profesoarã de psihologie din Spania, Maria Angeles Fernandez Vasquez. „Am avut ezitãri sã vin în România, din cauza frigului. La noi clima este mai blândã. Dar a învins dorinta si curiozitatea mea de a cunoaste oamenii de aici. Nu-mi pare rãu cã am venit, românii sunt foarte prietenosi si deschisi. Am vizitat mai multe scoli în care învatã elevi cu nevoi speciale si mi-a plãcut foarte mult faptul cã am întâlnit oameni zâmbitori si comunicativi. Mi-a mai plãcut faptul cã profesorii sunt foarte atenti cu copiii, mult mai importantã decât dotarea acestor institutii fiind comunicarea afectivã dintre cadrele didactice si învãtãcei”, ne-a declarat profesoara din Spania. Desi în tara sa sistemul a fost introdus de ceva ani, iar în scolile speciale nu mai învatã decât elevi cu grad ridicat de handicap, au rãmas încã nerezolvate unele probleme. „Nici profesorilor din Danemarca nu li se mai pare o metodã bunã. Din punct de vedere al sociabilizãrii e un lucru bun, dar elevilor cu nevoi speciale le este greu sã facã fatã cerintelor educationale la care rãspund copiii cu un coeficient de inteligentã mai ridicat. De aceea, se discutã, cã ar fi mai bine ca acestia sã învete în scoli speciale, dar sã participe la actiuni extrascolare alãturi de elevii de la scolile de masã. Despre toate aceste probleme vom discuta pe parcursul desfãsurãrii proiectului si sperãm sã gãsim solutiile cele mai bune”, ne-a mai spus Anca Brigman.
Avatar utilizator
mariro
 
Mesaje: 16653
Membru din: 16 Mai 2004, 20:40
Localitate: Galati

Mesajde catelutza » 25 Ian 2005, 11:33

Printre modele de integrare preluate din alte tari, exista un acre se refera la colaborarea dintre scoala speciala si scoala de masa: activitati comune, extrascolare, vizite interscolare etc. Si acolo unde a fost implementat acest model chiar merge.
Dar ce ne facem cu acei copii care locuiesc la tara iar parintii ar trebui sa-i trimita de acasa de mici intr-o scoala speciala de la oras, eventual intr-un centru de plasament? Pentru ei solutia cea mai buna nu mai este scoala speciala, ci integrarea alaturi de ceilalti copii in scoala din sat, sau comuna. Va invata alaturi de consateni si stand acasa, cu parintii(stabilitatea emotionala primeaza pentru dezvoltarea sa).
catelutza
 
Mesaje: 246
Membru din: 16 Oct 2004, 22:16

Mesajde mariro » 26 Ian 2005, 00:58

Azi am fost in vizita la o scoala speciala. Am intrat intr-o clasa de-a II-a unde erau 9 copii cu varste diferite. Cea mai mare era o fetita de 12 ani. Erau copii cu parinti, orfani sau de la Centrul de Plasament. Era un autist, unul cu Sindrom Down iar ceilalti cu deficiente mintale si de comportament. Fiecare necesita o atentie deosebita atat in modul de abordare cat si in procesul de invatare. Erau in stadii diferite de insusire a cunostintelor, dupa capacitatile fiecaruia. Unii erau la cifre, altii calculau; unii erau la litera r, altii la bastonase, iar un singur copil doar mazgalea fiecare pagina. (Acesta din urma a facut totusi un progres: in afara de nu, la orice, sa incerce sa-si spuna numele - Gabi atunci cand il intrebi.)
Nici acum nu stiu ce m-a impresionat mai mult: expresia fetelor, ticurile pe care le aveau, incepand cu leganatul corpului: fata-spate sau numai al capului, mimica fetei in continua schimbare a celui care era autist, agresivitatea unora asupra altor colegi de-ai lor si chiar la adresa invatatoarei, linistea si imobilitatea totala a celui ce avea Down, legatura dintre invatatoare si copii, blandetea si apropierea ei fata de acestia...
In orice caz, voi purta in suflet multa vreme imaginea clasei micuta, intima, curata, dotata cu birouri pentru fiecare, televizor, acvariu, canari, plante multe si diverse, unde copiii parca cereau ajutorul nostru, al celor sanatosi si puternici.
Se gandeste oare cineva cu adevarat, la cum e mai bine pentru acesti copii nevinovati? :? :cry:
Avatar utilizator
mariro
 
Mesaje: 16653
Membru din: 16 Mai 2004, 20:40
Localitate: Galati

Mesajde zizi » 26 Ian 2005, 13:51

mariro scrie:Se gandeste oare cineva cu adevarat, la cum e mai bine pentru acesti copii nevinovati? :? :cry:


Da! Parintii sau cei care i-au indrumat spre o scoala speciala. Cei care au inteles ca acolo e locul unde isi pot insusi cateva notiuni de viata.
Ce facem cand cei carora nu le pasa sunt tocmai parintii? Ce facem cand eu explic mamei unei fetite cu probleme ca, desi isi insuseste materia (la nivelul ei ) are grave probleme de comportament (violenta cu toti colegii, chiar si cu cei care incearca sa se apropie de ea, sufleteste).
Spun ca sunt dezamagita fiindca aceasta mama, in fata mea o alinta , dar in afara clasei ii vorbeste ca o mahalagioaica! Copilul este lasat la semiinternat desi mama are timp si poate sa o ia la ea la scoala unde este asistent medical.N-am putut sa o fac sa inteleaga faptul ca acest copil are nevoie de atentie si iubire, ca ceilalti nu sunt obligati sa suporte loviturile ei si vorbele urate.
Acei copii au avut pe cineva care s-a gandit totusi la ei.
Ce facem cu cei care-si trimit copilul la scoala numai pentru ca are mancarea si caldura asigurate si pe cineva sa-i supravegheze?
Aici vad eu problemele.
Copiii sanatosi, frumos dezvoltati, care pot invata si face multe lucruri utile,carora nimeni nu le ofera nici o sansa de viitor. Poate gresesc. E emotionant ce ai vazut tu si te marcheaza, dar...copiii care au parinti , si e ca si cum acestia nu ar fi? Copiiii care nu se duc nici la scoala si nici la gradinita...Pe ei cine ii ajuta?
zizi
 
Mesaje: 179
Membru din: 28 Aug 2004, 19:12

Mesajde mariro » 26 Ian 2005, 15:00

Am fost in vizita la acea scoala speciala impreuna cu mamica unui copil cu mari probleme, de la mine din clasa pentru a ne informa in vederea orientarii copilului (si a parintilor) spre acea scoala. Cand a intrat, a inceput sa planga! Acolo eram pentru a o ajuta sa inteleaga ce e mai bine pentru copilul ei. Ce te faci atunci cand parintii nu accepta adevarul? Ei isi vad copilul "aproape normal". Acest copil, nici macar la jocuri simple nu poate participa alaturi de echipa, pentru ca nu intelege cerinta jocului chiar daca inaintea lui s-au executat foarte multe actiuni si ei trebuie sa faca la fel! Nici macar la educatie fizica, nu se poate misca dupa modelul invatatorului! Oricat am ascunde faptul ca nu se deosebeste cu nimic de ceilalti copii, ei, copiii, vad si fac diferentele!
Avatar utilizator
mariro
 
Mesaje: 16653
Membru din: 16 Mai 2004, 20:40
Localitate: Galati

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Invatamant special / psihologie scolara

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 4 vizitatori